Stau pe colțarul din livingul căsuței ce ne este gazdă pentru 2 zile. Înainte să încep să vă povestesc despre lemnele care trosnesc în vatră, arunc o privire spre foc. Ah, stai, s-a stins! Rareș, nu mai avem foc! O să murim de frig la noapte … Cu mișcări leneșe se ridică să rezolve problema. Gata, acum că atmosfera este din nou propice scrisului, pot începe povestea weekendului nostru.
Am găsit căsuța asta la recomandarea Andreei, pe blogul ei. Sunt mereu în căutare de locuri în care să putem sta cât mai mult în natură și spre mirarea mea constat că nu sunt tare multe căsuțe de închiriat. Sau nu știu eu să le găsesc. În orice caz, asta avea doar review-uri pozitive pe airbnb și abia așteptam să o văd.
Drumurile cu mașina în continuare nu sunt deloc ușoare cu Victor și cele 2 ore au depășit cu mult răbdarea lui. Am răsuflat deci ușurați când am ajuns. De cum am pus piciorul în pragul casei, Rareș a fost extrem de impresionat de atenția la detalii a proprietarilor. Și de tot locul în general. Mi-a crescut inima când l-am văzut așa de bucuros. Și același sentiment l-am avut și azi, când îmi zicea că nu mai ține minte când am avut ultima oară un weekend atât de relaxant. Știam că are dreptate.
Dimineață ne-am trezit ca de obicei, la ora 7. Puștiu’ nu știe că e weekend de relaxare, spre consternarea lui Rareș care era convins că vom dormi mai mult și a propus ca ora pentru micul dejun, 9. Nu vă mai spun că mi s-au lungit urechile de foame în cele 2 ore de așteptare. Pustiucu’ însă era în paradis. Imediat ce l-am îmbrăcat am ieșit afară și a început explorarea. Ah, ce fericit e în natură. Și ce mult îmi doresc să stea cât mai mult în mijlocul ei, să o studieze și savureze neîncetat. Mă întreb unde dispare curiozitatea pe care o au cei mici, dorința de a înțelege lumea, de a învăța lucruri noi non-stop. Când se pierde pe măsură ce creștem? Sau poate se transformă?
Când apare micul dejun, am impresia că e deja amiază. Îl devorez aproape instant și după sunt pregătită de drumeție. Ce drumeție? Păi Suncuiusul e mult prea aproape ca să nu facem o plimbare în zonă. Plus că în perioada asta e plin de leurdă. E drept că am stat puțin pe gânduri pentru că weekendul asta e “Primavera Trail Race“ și sper să nu ne călcăm în picioare cu alergătorii. Sau să îmi facă poftă de alergat și să o iau la goană după ei. Fie ce-o fi, noi mergem.
Și bine facem pentru că ziua n-ar fi fost completă fără o drumeție. Puștiu’ ba doarme, ba sare în rucsac în spate la taică-su, ba mai plimbă câte un băț, ăla mai mare ca el neapărat, știți voi, treburi grele și multe. Iar noi inspirăm adânc aer în piept, ascultăm susurul râului, le facem loc alergătorilor și îi încurajăm cât putem și povestim. Da, povestim între noi vrute și nevrute, ca și când tot timpul din lume ne aparține.
Și de fapt senzația asta o avem întreagăa zi. Ne întoarcem la căsuță înainte de ora 15, deci cu încă jumate de zi aproape înainte.
Mâine ne întoarcem acasă, după un weekend cum demult n-am mai avut. Primăvara încă nu și-a intrat în drepturi dar e aproape, în câteva zile vor fi înfloriți copacii și în Cluj. Iar asta va fi începutul unei veri care va mirosi a pământ și iarbă, în care vom privi cerul și păsările, norii și crestele, în care vom asculta râuri și râsetele copilului nostru, în care ne vom bucura că suntem vii și sănătoși.
Înainte să închei articolul, câteva impresii despre căsuță:
după cum vă ziceam și în articol, totul este făcut cu mult bun gust
acum sunt două căsuțe funcționale, iar noi am stat în cea mai veche; în curând va fi disponibilă o a 3-a, mai micuță, potrivită unei singure persoane sau unui cuplu; acestea fiind zise, patul cel mare (pentru că erau 3 în total) din cea în care am stat noi este super comod și încăpător
căsuța este înconjurată de copaci, sunt sigură că vara e și mai frumos
deși jos nu este foarte multă lumină, spre nord este un geam imens, prin care noaptea se văd stelele; la fel și sus
se pot mânca micul dejun și cina acolo, Sanda gătește foarte bine mâncare tradițional românească
principalul dezavantaj pentru noi este dat de apropierea de E60; casa proprietarilor se află lângă șosea iar cele două pentru turiști sunt puțin mai în spate; chiar și așa se aud mașinile non stop, iar noi cam de asta vroiam să fugim (sunt surprinsă că nu am găsit asta în nici un review citit)
Șuncuiușul este extrem de aproape, e ușor de făcut o drumeție în zonă
