Ora 5:10 dimineaţă. Ceasul sună din nou. Ne ridicăm şi mergem să vedem răsăritul, însă azi vremea este închisă. Ne bucurăm de dansul norilor o vreme iar apoi ne întoarcem în cameră. E abia ora 6 iar micul dejun e peste o oră, aşa că mai avem vreme de pierdut. În jurul nostru însă, lumea începe să mişune. De data asta am dormit într-o cameră cu alte 8 persoane. Partea rea a fost că cineva a avut ideea de a lăsa geamul larg deschis toată noaptea, iar dimineaţă se lasă destul de frig. Dimineaţă scanez persoanele din jur şi îl bănuiesc pe un nene mai "împlinit" care pare să fi dormit în chiloţi. Ai zice că i-a fost chiar cald.
Prognoza zicea că azi va fi înnorat toată ziua, dar până la amiază nu va ploua. Aşa că planul nostru (şi al întregii cabane după cum pare) este să plecăm imediat după micul dejun. Zis şi făcut: la 7 suntem echipaţi şi aşteptăm deschiderea restaurantului. Luăm micul dejun alături de 2 italieni. Intrând în vorbă aflăm că mama lui e româncă şi chiar ştie ceva româneşte. Şi ei pacurg prima parte din Alta Via 2.
Când suntem gata de plecare, complet echipaţi, începe ploaia. O o... Ce facem? Să mai stăm să vedem ce se întâmplă? Parcă e destul de molcomă, hai să mergem şi vedem noi. Şi bine facem pentru că la puţin timp după se opreşte.
Imediat ce trecem de prima culme şi putem zări următoarea căldare, peisajul se schimbă din nou. Ba chiar îşi face apariţia şi soarele, ceea ce animă şi mai tare peisajul. Hotărât lucru: azi e cea mai frumoasă zi. Cel puţin de până acum.
Acum parcă nu ne mai grăbim deloc. Am şi uitat că planul era să profităm de vremea bună. Dar ne amintim o jumătate de oră mai târziu, când începe iar să plouă. Urcăm în şaua Forc. della Roa pe o ploaie ce se înteţeşte tot mai tare. De aici o variantă este să urci pe lanţuri direct peste Forcella Nives(2740m), în timp ce cea de-a doua ocoleşte partea tehnică şi adaugă o oră traseului. Dacă de dimineaţă luam în calcul prima variantă, acum, sub ameninţarea tunetelor şi fulgerelor nu mai încape urmă de îndoială. Doar că eu am impresia că varianta sigură e pe sus. Degeaba încearcă Rareş să îmi explice că nu, aia e varianta pe lanţuri pe care încercăm să o evităm. Poate faptul că are şi un gps care îl ajută ar fi trebuit să mă pună pe gânduri, dar nu. Eu ştiu una şi bună: drept în sus e traseul.
10 minute mai târziu suntem pe lanţuri. Lanţurile ce nu trebuiau să apară, deci e clar: am greşit traseul. N-avem de ales, trebuie să ne întoarcem. Între timp plouă torenţial de-a dreptul şi greşeala asta ne-a adăugat o jumătate de oră. Revenim pe traseul iniţial şi coborâm în pas alert. Sperăm noi că nu mai e chiar aşa de mult. Între timp am schimbat căldarea şi mă tot minunez de pereţii ei uriaşi.
Mai târziu trecem peste o muchie şi zărim o nouă vale. Treptat soarele îşi face apariţia din nou şi creşte vizibilitatea.
V-am zis că e cea mai frumoasă zi?
Mă tot uit şi mă uit în depărtare, şi aproape, şi în faţă, şi în stânga, şi nu mă las dusă nicicum.
Singura mică problema este că suntem uzi până la piele şi tremurăm din toate încheieturile. Hotărâm să ne schimbăm măcar de pantaloni care sunt îmbibaţi cu apă şi să mai punem câte o bluză pe noi. După e puţin mai bine. Acum chiar nu mai avem motive să ne grăbim.
Departe, în vale putem vedea un sătuc. Ce fain de oamenii aia, pot ajunge când vor ei aici. Sau dacă nu, e suficient să privească în sus.
La puţin timp după ajungem la Refugiul Puez. Aflat la 2481 de metri, e în inima grupei Puez-Odle. După masă intrăm în programul de refacere. Zilele îmi par lungi, iar seara anterioară o simt undeva departe. Mâine schimbăm din nou grupa de munţi şi abia aştept aştept să văd ce ne rezervă.
norii încă timizi
înainte de jihad
pe-aici în sus
după ploaie
Rezumatul zilei:
distanţă:13 km
durată: 5h28min
D+: 1000m
Articolul face parte dintr-o serie despre traseul nostru în Dolomiţi, pe prima parte din Alta Via 2, supranumit şi "The way of Legends" ( Calea Legendelor). În Dolomiţi sunt în total 8 Alta Via. Acestea sunt trasee lungi care străbat munţii de la nord la sud, timp de mai multe zile (cea mai scurtă necesită cam 5 zile). Numele Alta Via (drum înalt) este propice pentru că se merge din cabană în cabană şi de cele mai multe ori te afli la peste 2000 de metri altitudine.
