Visam la o vacanță cu autorulota de ceva timp. Drept dovadă că am plătit întreaga sumă din octombrie anul trecut, pentru august 2019. Asociam ideea de autorulota cu o libertate asemenatoare cu cea a nomazilor. Voiam să putem fi cât mai aproape de natură în timp ce călătoream cu un copil mic și asta mi se părea opțiunea ideală.
După Dolomiți ne-am îndreptat din nou spre munte, de data asta de partea cealaltă a graniței, în Austria. Văzusem cândva în timpul verii câteva imagini la Carmen, care participase la Grossglockner Ultra-Trail și când am văzut cât de aproape e de unde ne aflăm (adică la un somn de amiază distanță, versus o bucată de noapte), am știut că ne vom îndrepta într-acolo.
În prima zi petrecută în munți, atât eu cât și Rareș eram în extaz. Respiram aerul curat, priveam în depărtări și ziceam: “aici e de noi!“. Rareș se tot mira de ce am stat atât de mult la mare, iar eu încercam să las totul în urmă și să memorez fiecare detaliu al peisajului ce mi se arăta. Jocul de nori era în toi, iar undeva în apropiere câteva marmote ne studiau precaute. În sfârșit eram în concediu.
După Slovenia a urmat o oprire la mare. Când ne-am făcut itinerariul am vrut neapărat să includem în vacanța noastră și câteva zile la mare. Știam din auzite că toți copiii iubesc marea și nisipul și că le face bine aerul de acolo. Și cum Victor nu mai văzuse marea până acum, am decis că ăsta e un moment bun
