E seară și tot ce aud e cântecul greierilor afară și gândurile mele în interior. Am timp și chef să scriu. Doamne, ce dor mi-a fost. Ce dor mi-a fost să fac ceva despre care să simt că merită să povestesc. Ce dor mi-a fost să mă simt odihnită cu adevărat. Nu mai știu cât a trecut de când am avut senzația asta, în orice caz prea mult.
De ieri ne aflăm la Ferma de sub Penteleu, undeva în munții Buzău. Am auzit de ferma asta total întâmplător și deși nu am fost niciodată, știam că în afara României poți avea experiența asta: să te cazezi în interiorul unei ferme. Nu știam însă că se poate și la noi, așa că atunci când am auzit total întâmplător de opțiunea asta, am notat-o instant undeva într-un colț al minții (am destul de multe notate în colțișorul ăla). E destul de departe, la 6 ore de Cluj. Nouă și Brașovul ni se pare departe, darămite Buzăul. Dar poate că de multe ori diferența între o viață trăită și una ... liniștită, e curajul. Și eu aleg să trăiesc. Mereu. Am rezervat așadar un weekend prelungit aici după ce am studiat puțin site-ul lor. Nu prea știam eu în ce mă bag, nu mi-am dat seama de cum e aici, dar acum îmi dau seama că nici nu aveam cum. Am rezervat total la ghici, căsuța pe care am găsit-o liberă și care avea 2 paturi duble (orice e mai puțin e incomod pentru noi acum). Și ne-am pornit curajoși la cel mai lung drum cu mașina de când avem 2 copii.
Drumul a fost fără incidente. Poate pentru că ne-am setat pentru un drum lung, deci pentru mai mult entartainment, poate și pentru că am luat o pauză de vreo 2 ore la mijloc, poate și Horia mai crește și o să fie tot mai ușor cu el (aștept cu nerăbdare), cert e că plânsul a fost minim și am reușit să le distrag atenția. Pe final nici Victor nu mai rezista, dar eram chiar aproape, mai aveam vreo juma' de oră. Deci a fost bine.
Când am ajuns am sunat la o poartă, ni s-a deschis și după ce am intrat am văzut o căsuță în construcție. Un peisaj care nu promitea prea multe. Mașina am lăsat-o pe partea asta a râului Bâsca Mare și bagajele ne-au fost luate de un domn cu un tractoraș. Tractoraș ce a putut trece podul. Noi în schimb am luat-o la picior. Imediat ce am trecut podul peisajul s-a schimbat complet și am simțit că am ajuns în Rai. Mergând pe ulițe, printre căsuțe tradiționale și pomi fructiferi, înconjurați de munți din toate direcțiile, am știut că a fost decizia corectă să venim aici. Iar când ne-am văzut și căsuța ... ce să mai, am fost în extaz. O căsuță ce la exterior nu promitea foarte mult, la interior m-a uimit de-a dreptul. Nu numai că are un design modern, dar am aflat ulterior că a fost făcută cu ajutorul unui designer și că este cea mai frumoasă căsuță de aici.
Fermă are capre, oi, porci, un măgar și o vacă, găini și rațe, câini și pisici. Nu are dimensiuni colosale, dar este o fermă productivă și aproape toată mâncarea de aici este produsă în interiorul ei. Despre ce să vă zic prima dată? Despre bucuria copiilor de a fi mereu în mijlocul animalelor, sau despre gustul desăvârșit al mâncării? Încep mai bine cu animăluțele. Dacă în prima seară ne-am uitat la mulsul caprelor, a doua zi am intrat în mijlocul lor. Copiii au putut să le mângâie în voie și va mărturisesc că a fost o experiență frumoasă și pentru mine. Chiar nu mă așteptam să mă bucur atât de mult de asta. Turul fermei a inclus și dat de mâncare iepurașilor, făcut cunoștință cu măgărușul și salutat fiecare animăluț.
Nu cred că aș fi luat în calcul o astfel de vacanță înainte să am copii, dar îmi dau seama că aș fi pierdut. E o varianta atât de bună pentru cazul în care vrei să rămâi în contact cu natura, dar să ai și confort în același timp. Ah, nu v-am zis de mâncare. Pe scurt: simplă și delicioasă. Am savurat fiecare fel și m-am bucurat de fiecare dată când a venit ora mesei. Copiii au mâncat și ei tot ce au prins, în special Horia care e un maaaare pofticios.
Ce am facut 3 zile aici? Turul fermei presarat cu muuuulte povesti, am participat la diferite ateliere: Victor a facut turte cu gem, am vazut un fierar in actiune iar eu m-am dat pe tiroliana, am petrecut timp pe malul raului unde este amenajata o plaja si am explorat fiecare coltisor. Pentru cei mai curajosi exista si optiunea de a urca pe varful Penteleu.
Fermă de sub Penteleu este unul din locurile în care abia aștept să revin. N-am crezut că există în România un loc atât de autentic. Ah, am uitat să vă spun că întotdeauna se află aici una dintre gazde (sunt 2 familii partenere), iar căldura și familiaritatea lor te face să simți că ai venit în vizită la cineva. Că ești un musafir așteptat și dorit. Și nici o clipă că e un business. Un sentiment rar întâlnit în călătoriile noastre. Și iar am uitat să va spun că aici nu există semnal la telefon sau internet. Poate și din cauza asta simți cum îți intră pe sub piele locul. Nu ești distras.
În încheiere o să încerc să evit superlativele. Simt că nu aș reuși să îi fac cinste locului. Vă spun doar să îl treceți și voi pe lista aia cu locuri în care vreți să ajungeți. Mă îndoiesc că o să vă pară rău.
