Știți traseul ăla pe care nu l-am mai făcut ieri din cauza ploii? Ei bine, azi am reușit. Și a fost atât de frumos ... prima noastră priveliște de sus asupra fiordurilor.
Dimineață vremea se arăta superbă însă prognoza spunea că doar până la ora 14 va fi așa. După, ploaie, din nou. Ploaie mocănească, nimic de speriat, dar cu Victor e mai bine fără totuși. Prima parte a traseului am parcurs-o destul de rapid. Am înțeles azi că plecarea pe jos direct din camping ne-a adăugat o ora cel puțin traseului, dar cine a știut înainte.
Când am ajuns deci la începutul urcării abrupte pacurseserăm vreo 4 km deja. Urcarea a fost așa cum citisem în review-uri: directă și abruptă. Rampa de sus însă îți dădea senzația aia de zbor iar priveliștea ... nu am cuvinte să v-o descriu, mai bine v-o arăt.
Pe lângă mulțimea de oameni care se tot perindau, lângă rampă se află un domn care părea că nu plănuiește să plece prea curând. Nu m-am putut abține și am intrat în vorbă cu el și se pare că abia aștepta, pentru că mi-a povestit omu' toată viața lui. Nu era norvegian, ci ungur stabilit aici și kilogramele în plus l-au chinuit atât de mult la urcare încât a decis să mai zăbovească o vreme în zonă pentru a se bucura de priveliște. Nu e ca și cum avea altceva mai bun de făcut. Noi însă trebuia să și coborâm, prefarabil înainte să ne prindă ploaia.
Totuși vârful nu părea că se află prea departe așa că am decis să mai urcăm puțin. În scurt timp am înțeles însă că și în continuare este la fel de abrupt, cu scări din pietre și că va fi dificil să îl coborâm pe Victor de acolo. Am decis deci să ne oprim, însă atunci când întrebând pe cineva care cobora de sus am aflat că în jur de 15 minute ne despart de varf, nu m-am putut abține și am tras o fugă până acolo. Fugă la propriu pentru că timpul era prețios și nu vroiam să îl las pe Rareș să aștepte prea mult după mine.
De sus, de pe vârful Neksala cu altitudinea impresionantă de 708m, puteai vedea 360 de grade împrejur. Iar privelistea, cum mă așteptam, îți tăia respirația. Coborârea am făcut-o cât de repede am putut noi în condițiile date, dar de ploaie n-am scăpat. N-a fost foarte grav, iar o dată ajuns înapoi în camping părea chiar lejeră.
Norvegia îmi intră în suflet tot mai tare pe zi ce trece. Combinația de apă și munte e ca un dans perfect între doi parteneri unici fiecare, dar perfecți împreună. Și călătoria noastră e încă la început.
