Auziserăm că pe insula Runde se găsesc puffini. Mulți și îi poți vedea de aproape. Wow, ce tare! Trebuia să mergem și noi. Ne-am făcut itinerariul în așa fel încât înainte să revenim în Alesund (și de acolo acasă), să dormim în apropierea insulei. 

Am ajuns aici aproape întâmplător. Văzusem pe blogul Alexandrei o tură în zonă și cum nu aveam cazări pentru ultimele zile ale vacanței, am ales să stăm într-un camping în această mică localitate numită Urke. 

Oficial Norvegia este printre cele mai frumoase locuri pe care le-am văzut în viața mea. Dacă nu chiar primul. Asta îmi spuneam în timp ce mă aflam în golul alpin, în apropiere de telecabina Loen. 

Seara și dimineața e liniște în fiordul Geiranger. Vapoarele se opresc, turiștii fie au plecat mai departe, fie se așează în campinguri și hoteluri. 

Ziua a 3-a avea să fie dedicată drumului din Andalsness către fiordul Geiranger. Aflat la doar câțiva kilometri de campingul în care ne aflam, peisajul ne-a uimit înainte să întrăm pe Trollstigen (un fel de Transfăgărășan al lor). 

Știți traseul ăla pe care nu l-am mai făcut ieri din cauza ploii? Ei bine, azi am reușit. Și a fost atât de frumos ... prima noastră priveliște de sus asupra fiordurilor.

Afară ploaia s-a oprit în sfârșit iar înăuntru băieții dorm în camera alăturată. Cred că aerul curat le-a făcut poftă de somn amândurora. Eu mă aflu în mica sufragerie a apartamentului din Campingul Andalsness. Pe fereastra de lângă zăresc râul Rauma iar de cealaltă parte a lui se află șoseaua destul de circulată. După, se înalta semeț un munte, nu foarte înalt, dar abrupt, ca toți munții de aici. 

În curând ne vom cunoaște. Am auzit atât de multe despre tine și abia aștept să ne întâlnim. Cu noi va fi și fiul nostru, Victor, așa că te rog, fii blândă. Întâmpină-ne cu vreme molcomă și lasă-ne să îți vedem frumusețile.