Victor avea 9 zile când l-am dus prima oară în pădure. Am ieșit la o plimbare în Făget. Vă dați seama cam cât de dor îmi era. S-a întâmplat apoi ceea ce cred eu că era firesc: am ieșit tot mai mult, tot mai departe, l-am integrat în stilul nostru de viață. Asta nu înseamnă că stilul (până atunci puțin rebel aș zice) nu a avut de suferit.
Dacă în ziua anterioară avuseserăm parte de munte, dar nu chiar cum am fi vrut, duminica avea să compenseze. Fiind singura zi liberă a mamei din săptămână, urma să mergem împreună cu părinții mei spre cabana Mălăiești.
Planuiserăm să petrecem o noapte în cort, la cabana Valea Sâmbetei și abia dup-aia să ne îndreptăm spre Brașov. Când ne-am trezit de dimineață însă perpectiva bagajelor și a întregului efort pentru o singură noapte în cort nu mi-a surâs nicicum. I-am propus așadar lui Rareș să schimbăm planul și să ne îndreptăm direct spre Brașov. De acolo oricum puteam face ture în orice direcție aproape.
