Afară s-a lăsat întunericul iar eu mă aflu la pensiunea Mărioara, în Maramureş.. Tocmai ce am luat cina iar după s-a lăsat cu fel de fel de poveşti. Pe cei alături de care mă aflu la masă i-am cunoscut azi şi urmează să petrecem următoarele zile împreună, explorând EcoMaramureşul. Deşi nu îi cunosc, ştiu deja că vor fi nişte zile minunate pentru că cei din jurul meu par cel puţin interesanţi, iar de destinaţie m-am îndrăgostit la prima vedere când am văzut-o pentru prima dată, acum câţiva ani.
Anul trecut vă povesteam într-un articol ce bloguri de călătorie urmăresc. De atunci şi până acum, unele din ele au ieşit de pe lista mea de lectură, în timp ce altele au intrat. Şi cum se apropie sezonul rece, propice pentru a sta la căldură cu o cană de ceai cald aproape şi visat la destinaţii îndepărtate, ce moment mai bun să vă recomand câteva surse noi de lectură, decât acum?
Am intrat în septembrie, luna magică în care totul devine arămiu. Îmi sclipesc ochii numai când mă gândesc pentru că abia aştept turele alea în care păşeşti pe un covor de frunze.
Până atunci însă, vara asta a fost prima oară când am fost activă constant pe Instagram. Toate fotografiile sunt făcute de Rareş, să nu vă imaginaţi că am eu ceva merite. Şi tot postând eu aşa, au fost unele care v-au plăcut mai mult că altele. Hai să vedem care:
Sâmbătă dimineață mă trezesc odihnită. Mă resimt după ziua de ieri, dar sunt odihnită. Rares însă nu, pentru că pe la 12 noaptea, în timp ce eu dormeam buștean, un urs ataca stâna aflată puțin mai jos pe vale. Strigătele ciobanilor l-au trezit și l-au ținut în alertă. Îmi povestește acum câtă disperare aveau în glas și cum răsuna întreaga vale când strigau: "Ursuuu băăăăă!". În final s-au potolit, însă nu s-a putut abține să se întrebe în ce direcție a plecat ursul. Înapoi în vale, sau în sus? Eu nu pot decât să fiu ușurată că n-am auzit nimic. Pentru că altfel sigur nu mai dormeam toată noaptea.
Încă de anul trecut povesteam cu părinţii mei despre o tură în Făgăraş. Îşi doreau foarte mult să ajungă pe cel mai înalt vârf al României şi eram decişi să nu lăsăm să treacă încă un an. Aşadar pe la începutul verii am făcut un consiliu de familie în care am ales două weekenduri candidate: primele din luna august.
Am ştiut că vreau să fac un review bocancilor de la Salomon în momentul în care am decis să îmi cumpăr o a doua pereche de la ei. După atâţia ani de mers pe munte, dacă mă întreabă cineva: "ce bocanci să îmi cumpăr?" sau: "ce cort îmi recomanzi?" răspunsul meu inevitabil e: nu mă pricep. Adevărul e că şi la echipamentul de munte răspunsul e acelaşi ca la multe altele: depinde! Depinde de ce vrei să faci, depinde de preferinţele tale, depinde de multe lucruri.
Ne trezim constant visând la Bucegi. Am visat la Bucegi când eram în maşină în drum spre Deltă, am visat la ei şi după, gândindu-ne ce trasee mai vrem să facem pe acolo. Ne amintim mereu cu drag de tura de acum 2 ani când am parcurs pentru prima oară o vale de abrupt împreună. Şi acum dacă mă gândesc la ea, îmi vin în minte foarte multe detalii de atunci. Ca şi cum ar fi fost ieri.
