Alta Via 2 este un "traseu înalt" în Dolomiţi din cele 8 în total. Cu o lungime totală de 180 de kilometri, traseul se poate parcurge în 13 zile. În tot acest timp se merge din cabană în cabană şi se "coboară" la altitudini de aproximativ 2000 de metri doar pentru a intra în următoarea grupă. În fiecare zi, pe lângă traseul clasic, există trasee alternative care fie urcă pe un vârf, fie traversează o ferrata.
Dimineaţă, surpriză: totul este alb. Peste noapte a nins. La micul dejun lumea este îngrijorată pentru că în prima parte a traseului de azi este o secţiune cu lanţuri. Prognoza meteo spune că în jurul orei 9 va reveni soarele, aşa că se decid să aştepte. Eu şi Rareş nu împărtăşim temerile şi imediat ce terminăm de mâncat ne pregătim de plecare. Ajungem astfel să fim primii care pleacă în traseu.
Ora 5:10 dimineaţă. Ceasul sună din nou. Ne ridicăm şi mergem să vedem răsăritul, însă azi vremea este închisă. Ne bucurăm de dansul norilor o vreme iar apoi ne întoarcem în cameră. E abia ora 6 iar micul dejun e peste o oră, aşa că mai avem vreme de pierdut. În jurul nostru însă, lumea începe să mişune. De data asta am dormit într-o cameră cu alte 8 persoane. Partea rea a fost că cineva a avut ideea de a lăsa geamul larg deschis toată noaptea, iar dimineaţă se lasă destul de frig. Dimineaţă scanez persoanele din jur şi îl bănuiesc pe un nene mai "împlinit" care pare să fi dormit în chiloţi. Ai zice că i-a fost chiar cald.
O parte din frumuseţea vacanţelor sau a weekendurilor pe munte este dată de faptul că ne oprim să vedem apusul sau răsăritul zilei. E o melancolie în momentele astea ale zilei care fără să vrei te fac să te opreşti şi să te gândeşti. Şi care la final te fac parcă să simţi că a contat ziua, că nu a trecut pe lângă tine. Ei bine, în vacanţă aveam de gând să valorificăm fiecare zi.
Demult îmi doream să mă adun şi să scriu un articol despre ce bloguri urmăresc. M-am gândit să fac o pagină dedicată pe blog care să cuprindă o listă. Dar mi-am dat seama că nu e de ajuns, pentru că vreau să vă spun şi de ce sunt cu ochii pe ele.
Privind înapoi, nu ştiu câte bloguri citeam înainte să îl am pe al meu. Cred că mai scanam câte un articol care îmi apărea prin newsfeed, dar cam atât. După însă, eram curioasă să văd ce fac ceilalţi. Vroiam să învăţ, să cresc. Şi am găsit câteva bloguri foarte faine, pe care acum le urmăresc cu fanatism. Când apare câte un articol nou, îmi iau timp să îl savurez. Cu o ceaşcă de cafea în faţă, simt că plec într-o aventură alături de scriitor. Şi după un timp, deja suntem prieteni, pentru că am călătorit împreună.
Recunosc că sunt destul de pretenţioasă. În primul rând la conţinut. Apoi, nu urmăresc bloguri de călătorie în general, ci mai mult cele care acoperă puţin şi din nişa pe care suntem şi noi: muntele. Sigur că nu e o regulă bătută în cuie, dar pur şi simplu nu mă atrag postările cu titluri ca : "10 lucruri pe care să le faci în Grecia", sau "ce să vizitezi în Bari".
Acestea fiind zise, iată câteva bloguri pe care cred eu că merită să le urmăreşti:
1. lumea mare
Este un blog scris consecvent, a cărui inimă este Roxana Farca. Articolele sunt diverse, de la relatări ale unor ture pe munte, la incursiuni în oraşe sau interviuri. Îl urmăresc cu drag pentru că simt că îşi deschide tot sufletul.
Pe Radu l-am descoperit când era plecat cu bicicleta prin deşert şi scria aproape zilnic. Îmi place că pe blogul lui este vorba despre plăcerea de a sta în natură şi atât. Scrie simplu, concis şi transmite mesaje foarte faine. Că tot ziceam de conţinut mai devreme, la el chiar mi se pare de calitate.
3. lipa-lipa
Lipa-lipa este blogul Simonei şi al lui Alex, 2 călători care şi-au luat lumea în cap şi au plecat. Explorează Asia pas cu pas şi scriu despre experienţele lor pe parcurs. La un moment dat mi-am pus şi eu întrebarea cum ar fi să plec într-o călătorie pe termen nedefinit. Pentru mine răspunsul a fost că nu aş face asta (cel puţin nu cu mentalitatea de acum), dar e interesantă aventura lor.
4. tedoo
Despre Tedoo nu pot să scriu prea multe din simplul motiv că Brad Florescu, inima blogului este la cu totul şi cu totul alt nivel. Fiecare articol al lui te transpune într-o altă lume, iar atunci când citeşti o serie de articole te simţi ca atunci când citeşti un roman bun.
5. blogul de călătorii al Alexandrei
Alexandra scrie cel mai mult despre ture pe munte. O urmăresc cu plăcere pentru că atunci când citesc articolele ei simt că plec într-o călătorie. Cu peripeţii sau nu, cu vreme bună sau rea, cu diferiţi oameni, cu toate la un loc retrăieşti alături de ea turele.
6. banda roşie
Pe banda roşie cel mai des scrie Alina. Imediat ce deschizi blogul ăsta îţi dai seama că e scris de oameni super pasionaţi care bat munţii în lung şi în lat, pentru că scopul este să fie în mijlocul lor cât mai mult. Ajung astfel în zone de care ştie mai puţină lume, aşa că te poţi inspira pentru destinaţii noi oricând.
De Măriile de la diva în bocanci îmi place pentru că scriu cu umor. Combinaţia între o aventurieră care merge pe munte, cu bicicleta, la concursuri de alergare şi o proaspătă mămică face blogul să abordeze subiecte foarte diverse.
Dimineaţa ne găseşte în Braşov, pregătindu-ne de plecare. E deja trecut de 6:30 şi suntem în întârziere. Pornim în cele din urmă spre Bran unde ni se vor intersecta drumurile. Fiecare vine din altă parte: Răzvan din Predeal, Ştef şi Adriana au pornit pe la 2 din Cluj, iar John, Yasmine şi Claire, americanii veniţi să vadă România, sunt aici de ieri. Suntem deci 7 oameni entuziasmaţi, pe jumătate adormiţi încă, gata să se bucure de frumuseţile Bucegilor. Planul zilei de azi: urcare pe Valea Gaura.
