Anul ăsta aștept primăvara mai mult ca niciodată. Până vine însă, weekendul trecut ne-am făcut de lucru pe dealurile din jurul Clujului, mai exact prin satul Paltinei. Inițial vroiam să mergem iar spre Valea Arieșului, dar cum am tot fost iar puștiul nostru nu prea vrea să stea în mașină, am zis să încercăm undeva mai aproape.
E una din puținele zile ale anului în care e frig de crapă pietrele și în Cluj. Și constat ca de fiecare dată că străzile sunt aproape pustii comparativ cu zilele însorite. În plus, mulți din cei care își fac curaj să iasă afară (a se înțelege că nu au de ales), sunt îmbrăcați sumar. Nu mă mai mir demult că majoritatea orășenilor urăsc frigul și așteaptă în fiecare an să treacă cele câteva luni de iarnă.
Cu ce să încep? Doamne ce călătorie lungă și frumoasă a fost anul care se încheie. Prin câte am trecut atât fizic cât și mental, ce de tranformari și schimbări în viața mea. 2018 a fost pentru noi ANUL, știți deja de ce și nu o să mă repet spunându-vă ceea ce ați auzit de atâtea ori de la părinții din jurul vostru și poate că va plictisește (știu că la mine așa era când nu aveam copii și încerc să nu cad în aceeași capcană deși nu mereu îmi iese).
